Pagini

25 iulie 2013

Daca...

 

Dacă eşti calm, cînd toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cînd Omenirea
Nu crede, dar îi crezi şi ei cumva;
De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură;
De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept;

Dacă visezi - dar
nu-ţi faci visul astru;
De poţi s
ă speri - dar nu-ţi faci jindul ţel;
De-nt
împini şi Triumful şi Dezastrul
Mereu senin şi în acelaşi fel;
Dacă supor
ţi să-ţi vezi vorba sucită
De şarlatan, ce-ţi spurcă al tău rost;
De poţi ca munca vie
ţii, năruită,
S-o faci de la-nceput precum a fost;

Dac
ă-ndrăzneşti agonisita-ţi toată
S-o pui, făr'a clipi, pe-un singur zar
Şi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată
Făr-să te plîngi cu un oftat măcar;
De ştii, cu nerv, cu inimă, cu vînă,
Drept să rămîi, cînd ele june nu-s,
Şi stai tot dîrz, cînd nu mai e stăpînă
Decît Voinţa ce le ţine sus;

Dac
ă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată
Ca şi-n Mulţime - nu străin de ea;
Amic sau nu, de
nu pot să te-abată;
De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea; 
Dacă
ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
şi, mai mult, fiul meu: atunci - eşti Om
! 


- - - 

If...

If you can keep your head when all about you
Are losing theirs and blaming it on you,  
If you can trust yourself when all men doubt you,
But make allowance for their doubting too;
If you can wait and not be tired by waiting,
Or being lied about, don't deal in lies,
Or being hated, don't give way to hating,
And yet don't look too good, nor talk too wise:

If you can dream - and not make dreams your master;  
If you can think - and not make thoughts your aim;
If you can meet with Triumph and Disaster
And treat those two imposters just the same;
If you can bear to hear the truth you've spoken
Twisted by knaves to make a trap for fools,
Or watch the things you gave your life to, broken,
And stoop and build 'em up with worn-out tools:
 
If you can make one heap of all your winnings
And risk it on one turn of pitch - and toss,
And lose, and start again at your beginnings
And never breathe a word about your loss;
If you can force your heart and nerve and sinew
To serve your turn long after they are gone,
And so hold on when there is nothing in you
Except the Will which says to them: "Hold on!"

If you can talk with crowds and keep your virtue,
Or walk with Kings - nor lose the common touch,
If neither foes nor loving friends can hurt you,
If all men count with you, but none too much;
If you can fill the unforgiving minute
With sixty seconds' worth of distance run,
Yours is the Earth and everything that's in it,
And - which is more - you'll be a Man, my son!
 
Rudyard Kipling


 ~

Cu drag, 
ankladyl

 

 

26 iunie 2013

Da-mi, Doamne...

Da-mi, Doamne, dragoste de viata,
Sa nu–nteleg gresit adevaratu-i scop,
Ca sunt asa confuza câteodata,
Si gânduri pesimiste îmi dau foc.
Da-mi, Doamne, dragoste de oameni,
Ca printre ei destinul mi-l petrec,
Nu ma lasa sa ma dezamagesc,
Privind la ai mei semeni,
Cum de viata lor si-a noastra îsi bat joc.
Da-mi, Doamne, dragostea naturii mândre,
Care ofera atâta frumusete pe pamânt,
Si nu lasa ca muzica ei verde,
Sa nu o înteleg, sa n-o dezmied.
Da-mi, Doamne, spirit creator, ca sa te bucuri,
Ca-ti pot cânta în versuri maretul altruism,
Cu care ai împodobit viata si atâtea lucruri,
Si dragostea, ce o râvneste orice muritor.
Da-mi, Doamne, pace în suflet si recunostinta,
Sa-ti multumesc în fiecare clipa, ca traiesc,
Si sa-ti transmit mesajul de iubire mai departe
...calitatea vietii are mare pret.
(V.M.) 
 .
Doamne, da-mi!
❤ 

ankladyl 






23 iunie 2013

Saruta-ma...



Sărută-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sărutarea ta ar fi în stare
Să stingă focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire şi de soare.

Sărută-mi gura, buzele-ncleştate
Ce vorba şi surâsul şi-au pierdut.
Îţi vor zâmbi din nou înseninate
Şi-ndrăgostite ca şi la-nceput.

Sărută-mi fruntea, gândurile rele
Şi toate îndoielile-or să moară,
În loc vor naşte visurile mele
De viaţă nouă şi de primăvară.

(M. Isanos)



. . .


              Cu iubire,
ankladyl


13 martie 2013

... in suflet toporaşi



Cu sacu-i plin de banalitati s-a prezentat
si anul asta zana primavara,
cu toate-acestea noi ne-am bucurat
de parca-ar fi venit intaia oara.

Contrazicându-mă cu mine insumi si-n sfarsit,
riscând să-mi stric pantofii prin noroi,
m-am dus să vad ce flori au răsărit
în parcul vast si gol de langa noi.

De mult nu mă-ncercase asa dor
de viata si calcam nerabdatoare;
simteam cum se-nfioara sub picior
pamantul umed, fecundat de soare.

Copacii goi mi s-au parut incantatori -
Parca-as fi vrut să-i strang în brate să-i sarut
(trecusem pana-atunci de-atatea ori
pe langa ei si nici nu i-am văzut)
Iar ceru-albastru, vag, nedefinit
(ca rochiile care ies la spalat),
cu capul dat pe spate l-am privit
si l-am gasit de-a dreptul minunat.

Pe urma-am dat de toporasi langa-un stejar
erau asa de-albastri, delicati -
ca niste firmituri lasate-n dar
de primavara, printre pomi-ntunecati.

M-am aplecat cu inima batând,
dar când era să-i rup, nici eu nu stiu
de ce si cum, dar mi-a venit în gând
ca pentru ei paharu-i un sicriu.

Si m-am întors spre casa mai agale,
c-o oboseala fericita-n pasi,
iar daca mainile-mi erau la fel de goale,
în schimb aveam în suflet toporasi.
 (Magda Isanos)


* 


Am pentru tine un buchet de toporasi.
Sunt creati din candoare, gingasie, parfum si prospetime.
Acolo, ascunsi in padurea-mama, la umbra arborilor tacuti, abia ititi din covorul umed de frunze moarte, traiesc vremelnic si vestesc... "E primavara!".
E primavara si in sufletul meu.


Sa-ti fie sufletul un buchet de toporasi!
ankladyl

 



  



07 martie 2013

Daca vrei sa transformi lumea... iubeste o femeie!




Dacă vrei să transformi lumea... iubeşte o femeie - iubeşte-o cu adevărat!
Găseşte-o pe cea care îţi cheamă sufletul, nu opţiunea raţională.
Aruncă-ţi lista de preferinţe, doar aşează-ţi urechea pe inima ei şi ascultă.
Ascultă numele, rugăciunile, cântecele tuturor creaturilor –
înaripate, cu blană sau fără,
de sub pământ sau din apă, înverzite sau înflorite,
nenăscute încă sau pe moarte…
Ascultă cântecul lor nostalgic urcând înapoi spre Cel care le-a dat viaţă.
Dacă încă nu ai auzit şi numele tău, înseamnă că nu ai ascultat suficient.
Dacă ochii tăi nu s-au umplut de lacrimi, dacă nu te-ai închinat la picioarele ei,
înseamnă că nu te-ai întristat niciodată fiind aproape de a o pierde...

Dacă vrei să transformi lumea... iubeşte o femeie – o singură femeie,
dincolo de tine însuţi, dincolo de dorinţă şi raţiune,
dincolo de preferinţele tale masculine pentru tinereţe, frumuseţe şi varietate
şi dincolo de conceptele tale superficiale despre libertate.
Ne-au fost date atâtea opţiuni
încât am uitat că adevărata eliberare
vine din verticalitatea în chiar centrul ardent al sufletului
şi din topirea rezistenţei noastre în faţa iubirii.
Nu există decât unica Zeiţă.
Priveşte în ochii ei şi vezi - vezi cu adevărat
dacă ea este cea care te străfulgeră din cap pînă-n picioare.
Dacă nu, pleacă! Chiar acum.
Nu pierde timpul “încercând”!
Să ştii că decizia ta nu e din cauza felului în care este ea,
deoarece în esenţă nu este vorba despre “cu cine”,
ci “când” alegem să ne abandonăm. 


Dacă vrei să transformi lumea... iubeşte o femeie!
Iubeşte-o pe viaţă – dincolo de frica ta de moarte,
dincolo de frica de a fi manipulat
de Mama din capul tău.
Nu-i spune că eşti gata să mori pentru ea,
spune-i că eşti gata să TRĂIEŞTI cu ea,
să plantezi copaci împreună cu ea şi să-i priviţi crescând.
Fii eroul ei spunându-i cât de frumoasă este în maiestuoasa ei vulnerabilitate,
ajutând-o să-şi amintească în fiecare zi că ea ESTE Zeiţă,
prin adoraţia şi devoţiunea ta. 


Dacă vrei să transformi lumea... iubeşte o femeie
în toate faţetele ei, prin toate anotimpurile ei,
iar ea îţi va vindeca schizofrenia –
dualitatea minţii şi jumătatea de inimă
care menţin separarea dintre Spiritul şi trupul tău –
care te menţin un singuratic mereu căutând în afara ta Însuţi,
ceva care să dea sens vieţii tale.
Mereu va fi o altă femeie.
Curând, cea nouă și strălucitoare va deveni cea veche şi plictisitoare
şi vei fi din nou neliniştit, schimbând femeile ca pe maşini,
dând Zeiţa la schimb pentru ultimul obiect al dorinţei tale.
Bărbatul nu mai are nevoie de opţiuni.
Ceea ce bărbatul are cu adevărat nevoie este Femeia, Calea Femininului,
a Răbdării şi Compasiunii, a non-căutării, a non-acţiunii,
a respiraţiei într-un singur loc şi a cufundării în adânc a rădăcinilor
suficient de puternice pentru a ţine laolaltă Pământul
atunci când planeta albastră îşi scutură cimentul şi oţelul de pe suprafaţa sa. 


Dacă vrei să transformi lumea... iubeşte o femeie, o singură femeie!
Iubeşte-o şi protejeaz-o ca şi cum ea ar fi ultimul potir sacru.
Iubeşte-o prin frica ei de abandon
pe care ea o întreţine pentru întreaga umanitate.
Nu, rana nu este doar a ei să o vindece.
Nu, ea nu este slabă în codependenţa ei.


Dacă vrei să transformi lumea... iubeşte o femeie
până la capăt,
până când ea va crede în tine,
până când instinctele ei, viziunile ei, vocea ei, arta ei, pasiunea ei,
sălbăticia ei se reîntorc la ea –
până când ea devine o adevărată forţă a iubirii, mai puternică
decât toţi demonii mediei politice care urmăresc să o devalorizeze şi să o distrugă.


Dacă vrei să transformi lumea,
renunţă la cauzele tale aparent măreţe, la armele şi semnele tale de protest.
Renunţă la războiul lăuntric, la mânia ta îndreptăţită
şi iubeşte o femeie,
dincolo de străduinţa ta pentru măreţie,
dincolo de căutarea tenace a iluminării.
Sfântul Graal se află chiar în faţa ta,
dacă doar ai lua-o în braţe
şi ai renunţa la căutarea a altceva în afara acestei profunzimi a intimităţii... 


Dacă vrei să transformi lumea... iubeşte o femeie
până în profunzimile umbrei tale,
până la cele mai înalte tarâmuri ale Fiinţei tale,
înapoi la Grădina unde ai întâlnit-o prima oară,
la poarta tărâmului de curcubeu
unde aţi pătruns împreună ca Lumină, ca Unul,
până la punctul fără de întoarcere,
până la sfârşiturile şi începutul unui nou Pământ. 




* 


Sunt FEMEIE... asa a vrut Universul.
Nici nu mi-am dorit vreodata sa fiu altfel. Ma simt bine cu mine prin mine, ma accept cu indulgenta si ma iubesc deplin. 
Este in firea mea si in strafundurile umbrei fiintei mele sa fiu asa. 
Culoarea sufletului meu e Anima (ta) cu dragoste si daruire.
Sunt iubita si ma deschid ca o floare, revars petale de iubire in jurul meu si simt ca as putea sa transform lumea.
Iubeste-ma!


 Cu dragoste, 
ankladyl 
 



 

10 februarie 2013

Adevar, amintire, iubire !

  

Mă simt atât de arbore tăiat,
 cât şi frunză dusă de vântul toamnei,
 din inima ta.


 Erai atât de mult adevăr şi inimă
 în învierea gândurilor mele, 
încât ai devenit eternitatea mea. 


Aş vrea să mă ierţi cu tot cu valurile morţii unor clipe,
 care m-au lovit atât de tare, 
până au spart stânca destinului meu. 


Te vreau mai dinainte de toate păcatele acestei lumi, 
spre a deveni noi înşine primii care ar fi greşit,
 luminându-şi calea cu iubire!


 Mai eşti Dumnezeul vieţii mele, 
la care mă rog să pot muri dinainte de zorii,
 acestei vieţi pline de păcat! 


Te iubesc cum numai îngerii au reuşit vreodată, 
să-L înţeleagă pe Dumnezeu,
 Adevăr!

Sorin Cerin


~



Iubesc... 
... si nu stiu cum se poate trai fara iubire.

Iubesc total...
... daruiesc si primesc iubire si ma simt completa.

Iubesc sa iubesc...
... de cand ma stiu, ador sentimentul de iubire.

Iubesc.



ankladyl


26 ianuarie 2013

Sunt, nu sunt...


 


   Sunt

ca sarea de cărunt.

   Staţi aşa:

Dacă nu sunt ?



   Sunt

tăcere-n amănunt.

   Ard ca focul,

deci, nu sunt.



   Sunt

şi mă tot toc mărunt.

   Să mă apăr,

zic: Nu sunt.



   Sunt

un zâmbet; dar mă-ncrunt

   când îmi spuneţi

că nu sunt.



   Sunt

şi miere, sunt şi unt.

   Când mă supăr

nu mai sunt.



   Sunt,

şi viaţa o înfrunt…

   Astăzi sunt,

mâine nu sunt.

~

Simtirea mea: Exist...
Dilema mea: Exist in adevar? 
Raspunsul meu: Exist  pentru ca simt


A fi sau a nu fi... ankladyl


25 decembrie 2012

In noaptea asta minunata...


Strazile in alb s-au imbracat
Cerul e albastru si curat
In noaptea asta minunata...

Vin colindatorii pe la porti

Sa-i primim cu daruri pentru toti
In noaptea asta minunata

Nimeni nu e singur, nu acum

Nu in noaptea asta de Craciun
Doar una pentru lumea toata

Iarna mai aproape de povesti

Visele aievea le traiesti
In noaptea asta minunata

Ingerii zambesc cantand in cor

Poti vedea lumina-n ochii lor
Glasuri de copii se-aud pe drum
Cantec de Craciun

Sarbatori cu bradul luminat

Sarbatori cu sufletul curat
Cu magi si oameni de zapada

Iarna cu stelute mii si mii

Clopotei si glasuri de copii
Ne-aduce-n dar Craciunul iara

Nimeni nu e singur,nu acum

Nu in noaptea asta de Craciun
Vino langa mine sa cantam
Si sa colindam

Noapte de vis

Din cer deschis
Craciunul iar
Ne-ai adus in dar

Vin colindatorii pe la porti

Sa-i primim cu daruri pentru toti
In noaptea asta minunata

Iarna mai aproape de povesti

Visele aievea le traiesti
In noaptea asta minunata.

 * 

Sa aveti o noapte de vis si un Craciun binecuvantat!

Cu dragoste,
ankladyl

 


02 decembrie 2012

Scumpa tara romaneasca...


Scumpa tara romaneasca,
Cuib în care ne-am nascut,
Camp pe care s-a vazut
Vitejia stramoseasca,
Scumpa tara romaneasca,
Te salut!

Si-a mea frunte ti se-nchina
Ca naintea unui sfant,
Caci, desi copil eu sunt,
Inima de dor mi-e plina.
Sa te vad mereu regina
Pe pamant.


Sa ai viata de vecie,
Sa sporeasc-al tau popor;
Sub stindardul tricolor
Sa nu vezi decat fratie,
Si-atunci, dac-o fi sa fie,
Pot sa mor!

(G. Cosbuc) 


. . . . . . . . 


Romania mea ...
 ... este cea mai frumoasa tara ...
... o afirm cu mandrie si credinta ...
... o strig cu toata puterea ...
... o port in piept...
... o ador ...

ROMANIA
   

ankladyl 




 

28 noiembrie 2012

Vara de noiembrie...










Iubito-mbogateste-ti cantaretul,
muta-mi cu mana ta în suflet lacul,
si ce mai vezi, vapaia si înghetul,
dumbrava, cerbii, trestia şi veacul.

Cum stam in fata toamnei, muti,
sporeste-mi inima cu-o ardere, cu-n gand.
Solar e talcul ce tu stii oricand
atator lucruri sa-mprumuti.

O, lumea, daca nu-i o amagire,
ne este un senin vesmant.
Ca esti cuvant, ca esti pamant,
nu te dezbraci de ea nicicând.

O, lumea e albastra haina, in care ne cuprindem, stransi în taina,
ca vara sangelui sa nu se piarda,
ca vraja basmului mereu sa arda.

(Lucian Blaga, 1962) 

. . . . . . . . 


Toamnă a deliciilor! Sufletul meu cel mai adânc este cununat cu ea; dacă aş fi o pasăre, aş zbura de-a lungul întregului pământ în căutarea 
a noi si noi toamne.  
(George Eliot)


. . . . . . . . 



"Cand dragostea vorbeste, vocile tuturor zeilor par a fi adormite in armonia raiului." 
(William Shakespeare)



Love... Peace... Faith

ankladyl 


20 noiembrie 2012

Evocare...

 

De cîta iubire eram în stare,
Ada-ti aminte - în studentie.
De cîte poetici nobile, rare:
Glorii si riscuri - flamura tie.

Ce rute crîncene prin timp întoarse,
Cîte popasuri, cîte saruturi,
Ce punti pravalite, ce flote arse,
Cîte ciocniri, ce sunet de scuturi...

Clipele tinere si idolatre.
Înca mi-e sete - plina e cana?
Parul tau flutura prin amfiteatre...
Timpul retine-l: scade, Ileana.


Romulus Vulpescu



* * * * * * * *



         Îmbătrâniseră frumos la trup şi la suflet. Îndeplineau cele trei condiţii care s-ar părea că fac  bătrâneţea suportabilă şi pentru cine-i este spectator: să nu-ţi povesteşti viaţa, să nu dai sfaturi, să nu te vaiţi.


* * * * * * * * * * * *
Doua vieti... o poveste
Doua inimi... o dragoste 
Doua spirite... o comoara.

Ma plec... 

                              ankladyl

 


  

06 noiembrie 2012

Vis vegetal...



 "As vrea sa fiu copac
Si-as vrea sa cresc langa fereastra ta.
 Te-as auzi,
Si-n voie te-as privi intreaga zi
M-as apuca si iarna
sa-nfloresc,
Ca sa te bucuri!
Pasarile cele mai mandre-ar face
cuib pe creanga mea,
Iar noptile mi-ar da cercei de stele
Pe care, ca pe
frunze ti le-as da.
Prin geamul larg deschis, de-atatea ori
M-as apleca
usoara sa-ti sarut
Când parul ce pe frunte ti-a cazut,
Când buzele,
cu buze moi de flori
Spre toamna m-as juca zvarlindu-ti mere
Si foi de
aur rosu prin odaie
Cu-a ramurilor tanara putere
Ti-as apara obloanele de
ploaie.
Si, cine stie, poate ca-ntr-o seara
De primavara, când va fi si
luna
Va trece prin gradina o zana buna,
Facandu-ma femeie sa
fiu iara.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
Genunchiul ud de frunze si
pamânt,
Cu roua si cu luna pe obraz,
Eu ti-as sari în casa si
senina,
Uitind de-atata vreme sa vorbesc,
Cu cate-un cuib în fiecare
mana,
As incepe
sa
zambesc."


(Magda Isanos)



~)(~



                 Prinsa in jocul bland al razelor de soare, printre frunzele rebele galben-aurii, indragostirea a batut (cu degetele-i subtiri, inmanusate in macrameul delicat al picaturilor de ploaie) la usa inimii mele, pentru prima data, intr-o zi de toamna. 
              
             Primavaratica la scoala vietii, fara sa chiulesc, mi-am facut temele constiincios si am promovat examenul maturitatii, trezindu-ma luata de valul existentei.
              
              Traiesc acum o vara personala, cu cer albastru si senin, ploi calde, curcubeu zambaret si ma bucur de fructele, florile si gazele mici, care-mi umplu zilele si inima.
              
             Mana-n mana cu destinul, pasesc pe drumul vietii, drum cu sens unic, spre iarna mea. 


                   Cu toate anotimpurile mele traiesc,  visez, iubesc. 



ankladyl