Pagini

20 septembrie 2014

DELIR…OBLIGE


M-am cățărat cu firea zdrențuită pe amurguri
Pășeam mereu absentă, să nu ies din proiect
De-a dreapta se iscau furtuni de cioburi
Și-n stânga mea orice cuvânt părea perfect.

Dar noima lor, distinsă și stăină
Mi se-agăța de unghia crescută strâmb
Intrată-n carne, răscolind osmoze
Și scrijelindu-mi numele adânc.

Of, ce de patimi…Cine-oi fi?
Ce însumi profan mă atribuie firii?
Mirajul din sticla opacă e fum
Renasc, mă dizolv, mă dedau nemuririi.

Daaa… lacrima e prefăcută în plânsul lumii
Aparențele dor, secunda trișează
Abstractul se sustrage noțiunii de om
Iar eternul primordial, elegant, valsează.

Locuiesc vremelnic într-un eu deghizat
Umorile lui râncede sunt otrăvuri sărate
Au gust de Idee, ca laptele mamei
Pentru că nu-i de știut dacă e zi ori noapte.

Adevărul nu poate fi decât static
O nemișcare (de început), ca înaintea primului respir
Când totul era exact, fără nicio stare,
Iar rațiunea părea un fel de delir.

Îmi vreau toate cuvintele mute
Nu mai am nevoie să spun, să mă întâmplu
Mi s-au umplut genunchii de algele tale
O să mă ridic și-o să umblu…

Un comentariu:

  1. Ao passar pela net afim de encontrar novos amigos e divulgar o meu blog, me deparei com o seu que muito admiro e lhe dou os parabéns, pois é daqueles blogs que gostaria que fizesse parte de meus amigos virtuais.
    Pois se desejar visite o Peregrino E Servo. Leia alguma coisa e se gostar siga, Saiba porém que sempre vou retribuir seguindo também o seu blog.
    Feliz Ano Novo.
    Minhas cordiais saudações, e um obrigado.
    António Batalha.
    http://peregrinoeservoantoniobatalha.blogspot.pt/

    RăspundețiȘtergere