A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.
Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.
(Nichita Stanescu)
*
Lasa-mi toamna pomii verzi,
Uite, ochii mei ti-i dau!...
Lasa-mi ocrul si purpuriul vesmintelor tale si auriul frunzelor de pe covorul moale, fosnitor.
Lasa-mi caldul soare, care-mi mangaie obrazul si-mi imbratiseaza inima intr-un bland alint.
Lasa-mi amintirea verii si dorul de iarna...
Iar tu, nu uita ca te astept mereu in viata mea, cu calmul si generozitatea atat de proprii tie.
Love... Peace... Faith
ankladyl