Pagini

11 iunie 2012

Parfum de tei...




                   Prin fereastra deschisa a dormitorului, imi patrunde in fiecare zi, fara sa-mi bata in geam, aroma de floare de tei, de la pomul ce s-a inaltat odata cu mine si pe care il astept de o viata sa-mi mangaie crestetul si simturile, cu parfumul inconfundabil, ce nu-l poti asemui cu un altul. Mireasma dulceaga ma invaluie si-mi umple sufletul de incantare. Este parfumul pe care as vrea sa-l am in preajma in orice anotimp al anului... mi-ar placea ca fiecare loc de pe Pamand sa miroasa a floare de tei.
             Floarea aurie cu petale infoiate si dantelate ca faldurile unei rochii de printesa primeste in causul ei albinutele galbioare, harnice si vesele, care se falesc zumzaitoare cu belsugul nectarului delicios, cu galetusele gata sa fie umplute si golite in imparatia stupului
             Ma las dusa departe de ganduri si-mi imaginez ce euforie trebuie sa fie  pe aleile parcului cu copacii cei mai indragiti de Eminescu. In aceasta zi de "Ciresar", as vrea sa ma aflu acolo, vesnic indragostita, intr-o stare de usoara beatitudine indusa de florescenta melifera, sa plutesc in vise si sa cred ca sunt o pasare libera si alba ...
              Va invit sa visati, plutiti si simtiti alaturi de mine!


* * *

Floare de tei,
Cât de curând te treci
Ochilor mei lucind
Te-i arată pe veci.

Floare de crin,
Eu pururi am gândit
La ochiul tău iubit
De raze plin.

Floare de măr,
Copilă doar erai
Și de pe-atunci aveai
Aur în păr.

Flori de cireș,
Cine te-a pus cândva
Plutind în calea mea
Dulce să ieși?

Floare de mai,
Cine te-a pus să vii
Dacă mereu mai ai
Ochii tăi mari și vii

Floare de fag
Doina cântându-mi-o
Reamintindu-mi-o
Sună cu drag.

Floare de corn,
Dulce vestindu-mă,
Întinerindu-mă
Sună un corn.

Floare de șes,
Este al cetăților
Singuratăților
Vis și eres.

Floare de lunci,
Oare de mult s-a dus
Steaua către apus?
Încă de-atunci?

Floare de lac,
De-atunci cuprins cu chin
Eu sufăr și m-alin,
Sufăr și tac.

Floare de lan,
De-atunci te văd venind
Și blândă surâzând.
An după an.

Floare de deal,
Unde te-ai dus de-atunci
Din codri și din lucruri
Pe-al lumii val?

Floare de plai,
Codrii și undele
Dulce pătrundu-le
Cu al tău rai.

Floare de văi,
Rămâi în calea mea,
Mângâie jalea mea,
În ochi îmi stăi.

Floare de stânci
Tu pleci, și-ades te chem
Cu cântec și blestem
În văi adânci.

Floare de munți,
Dintre păduri de brad
Pururi izvoare cad
Palidei frunți.

Floare de drum
Care te-nduri pe-atât,
Ș-atuncea te-am iubit,
Atunci ș-acum.

Floare de vad,
Asemeni zorilor,
Căderii florilor
Stelele cad.

Flori de mormânt,
În taina serilor
Am dat durerilor
Aripi de vânt

Lună ce treci,
Crengile, frunzele
Dulce pătrunze-le
Razale-ți reci
(Mihai Eminescu, 1882)


ankladyl
     

4 comentarii:

  1. Măi Ancuţa, mă răscoleşti cu versurile astea minunate cu care mi-am desfătat adolescenţa şi îmi pare rău că nu mai am timp să le gust(pt.că eu sap în gradină, dau mancare la pui, spăl cu mopu duşumeau şi wc-urile, etc). Dar, parafrazânu-l pe Eminescu , eu rămân ce-am fost ....ROMANTICĂ!
    TE PUP ŞI TE IUBESC! Ai îndeletniciri la care râvnesc şi eu şi ca o scuză, la ce-am motivat mai sus, rememorez versurile:
    Eu niciodată nu pot fi de vină,
    De plouă sau e cerul înorat,
    Şi mor pe straturi florile-n grădină,
    Să ştii că numai tu eşti vinovat!

    dan_get

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, Arghezi...
    Sunt vinovat ca am ravnit
    Mereu numai la bun oprit.
    Eu am dorit de bunurile toate...

    RăspundețiȘtergere
  3. Superbă postarea!
    Am frunzărit puțin și blogul... Voi reveni, cu drag!
    Mulțumesc pentru vizită! :)
    Gânduri bune!

    RăspundețiȘtergere