Când ne-am zărit,
aerul dintre noi
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.
şi-a aruncat dintr-o dată
imaginea copacilor, indiferenţi şi goi,
pe care-o lasă să-l străbată.
Oh, ne-am zvârlit, strigându-ne pe nume,
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.
Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, în trecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.
unul spre celălalt, şi-atât de iute,
că timpul se turti-ntre piepturile noastre,
şi ora, lovită, se sparse-n minute.
Aş fi vrut să te păstrez în braţe
aşa cum ţin trupul copilăriei, în trecut,
cu morţile-i nerepetate.
Şi să te-mbrăţişez cu coastele-aş fi vrut.
(Nichita Stanescu, 1964)
<<<>>>
Osho a fost rugat sa raspunda la urmatoarea intrebare:
” - De ce este îmbrãţişarea un instrument vindecãtor atât de eficient?
- Pânã
nu demult credeam cã luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza sunt
principalele instrumente vindecãtoare, dar ele nu înseamnã nimic prin
comparaţie cu îmbrãţişarea.”
Te imbratisez,
ankladyl
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu